12 February 2013

Aforismul ca și singur mod de a mai spune ceva pentru un dram de înțelegere

Tu știi cum e să nu fii iubit?

Oamenii vin, se așează, mânâncă, fumează. Discută lucruri și fac glume, dar întreaga atmosferă a sălii de mese este una blazată. Nimeni nu transmite decât ideea unei emoții, carcasa ei lipsită de vitalitate. Pentru că au uitat ce înseamnă emoția.

Emoția != adrenalină, adică:  non ( fluturi în stomac ||  tremurici || nădușeală rapidă || inroșit || piele de găină || patimă etc).

Emoția are legătură cu iubirea, deși ceea ce oamenii înțeleg și trăiesc ca și emoție în cadrul iubirii este un surogat.

Nimeni nu-ți cere să renunți, nici măcar să te schimbi. Adevărata chemare este către conștientizare.

Nu există mari secrete oculte, decât acelea pe care tu insuți le instaurezi prin ceea ce crezi și supra-impui peste setul de reguli aflat în nucleul Universului. Rezultatul este un Univers Paralel ce conține esențialul însumat cu crezul tău. Uneori, fragmente din Universul tău paralel se reflectă în altele, dar nu este din cauza regulilor tale, ci un pur coeficient stocastic.

Desigur, mai mulți oameni pot crede în același lucru. Nu-l fac însă mai ”real” sau mai ”adevărat” ci doar cresc exponențial șansele de reflecții ale acestor principii în cadrul hazardului.

Oamenii de fapt nu joacă la loterie sau la cazino pentru bani, chiar dacă în conștient ei sunt convinși de asta. O fac pentru că regăsesc același set de realități ca și în iubire.

Nu asculta doar de cei care iţi plac ci mai ales de cei care nu—ţi plac. Ultimii vor zice ceea ce trebuie să auzi, în timp ce primii doar ceea ce vrei să auzi:  indiferent ce ar zice şi unii şi alţii, afinitatea ta manipulează adevărul.

În fond, cu cei care îţi plac te-ai fute, iar cu ăilalţi nu, asta e toată şmecheria.

Sexul te ţine în lanţuri şi-ţi generează şi controlează fiecare alegere socială; tu trebuie să te eliberezi apoi să te fuţi cu cine vrei, cât vrei, cum vrei.

Libertatea noastră de azi e încă mai îngrădită ca aceea din peştera lui Platon, fiindcă acei oamenii erau prizonierii unor manipulatori, în timp ce noi suntem prizonierii propriei prostii,ignoranţei şi lipsei acute de curiozitate.

Omul e tare penibil când mai degrabă crede în misteriosul invizibil decât în căldura proprie şi infinitatea de universuri luminoase ce se nasc în ochii săi.

Dacă tot ceri atenţie şi afecţiune, de ce nu te deschizi, nu ai măcar un dram de curiozitate şi ţi-e frică până şi de propria libertate?

Ateii se închină, în faţa morţii.

Barierele nu ucid, dar prostesc şi jignesc. Denigrează.

No comments:

Post a Comment