About

  Membrii blogului 


Astaroth Priestess
Nume: Luiza
Bio: Întotdeauna morocănoasă în lipsa cafelei şi a ţigărilor de contrabandă cumpărate de la metrou, Lizzie este o muiere care momentan trebuie să-şi scrie bio-ul la persoana a 3-a ca să moară colegu’ Rakis de icter. Ajunsă la ~23 de ani, nu face absolut nimic notabil. A terminat Jurnalismul, chestie care o lasă rece pentru că ea visează la modeală, la design vestimentar, photo editing, pilotaj, geologie şi multe altele de care nu se poate “atinge”. O fericesc următoarele – pisica ei, aşa-numita Sărmăluţă, Timişoreana, temperaturile scăzute, filmele bune, cărţile care o captivează din primele pagini, oamenii tăcuţi, nopţile în care chiar doarme, blabla. Dacă în viaţa de zi cu zi este neinteresantă, insipidă, melancolică, superficială, uneori fatalistă dar mai mereu “well-behaved”, aici îşi permite să înjure ca un birjar, cam ca la mă’sa acasă. Nu vrea pupătură între fese, nu consideră că a reinventat pate-ul de gâscă şi iubeşte trolii. Iubeşte oamenii aşa cum iubeşte bolile venerice deşi, paradoxal, îi e frică de singurătate. Cândva, s-a imaginat undeva într-un turn mare, mare, mare, unde nimic nu poate ajunge pentru că majoritatea îşi bagă p**a când ajung la jumătate. Şi a fost bine. The end.
Motto: Poţi învăţa o pisică să facă tot ce vrea ea.
Hobby-uri: Webdesign, digital art, make-up, design vestimentar şi croitorie, făcut din ţânţar armăsar.
(alt nickname la fel de inspirat: Tristessa H. Petrosa)

***

Rakis

Actualmente pe pământ britanic, Rakis tocește scaunele unei universități de sound-design, ascunzându-și propria inutilitate în spatele întrebărilor existențiale despre artă și creativitate. A ajuns acolo cu o hărtie de la Informatică într-un buzunar și de la o școală de chitară electrică în altul. Deși creează foarte mult, rareori ajunge la vreun produs finit, fiind obsedat de originalitate dar și de alcătuirea fiecarui lucru. Cu alte cuvinte, lipsa de inspirație și-o trateză cu diferite scurtături cerebrale care imită starea de fapt. 


Notabilă este prezența sa la un radio londonez destul de excentric și adesea bizar - lucruri care corespund cu toanele artistice (momentan conceptuale) ale lui Rakis. Tangențial, s-a infiltrat și zona de animație și film, propunându-și chiar ca proiectul final de diplomă să fie o peticeală audio-vizuală. 


Muzica este încă un teren minat. Schoenberg, Edgard Varese, Iannis Xenakis, John Cage, Gyorgy Ligeti, Morton Feldman dar si Iancu Dumitrescu sau Horațiu Rădulescu au dat peste cap modul în care el asculta metalele și nemetalele de dinainte. Actualmente, unele amintiri revin iar altele sunt deifnitiv pierdute. Poate va găsi noi orizonturi.

My last.fm

Ca să se poată lăuda că sta cu picioarele în toate luntrele, Rakis mai trage și câte o fotografie. Departe de a avea vreo urmă de imaginație, are touși un ocazional simț de observație combinat cu rapiditatea de a ridica obiectivul și a captiva momentul. Nu are nici timp și nici ambiția de a face ceva într-un studio. Lumea din jur are pentru el suficiente povești care merită privite.

My Flickr

Cărțile sunt o prezență constantă în jurul lui Rakis, cu toate că imediat ce a scăpat de pământul băștinaș a dat literatura ”serioasă” pe imaginația autorilor George RR Martin, Robert Jordan, Juliet McKenna, Arthur C. Clarke, Arkady și Boris Strugatsky. Totuși, Maestrul și Margareta rămâne scrierea sa favorită. La capitolul filme totul se rezumă la un cuvânt: Tarkovsky.

Later edit: a mai descoperit un cuvânt în materie de filme, cuvânt ce a devenit la fel de important ca și primul: Kubrick

And even later: tre să fii prost ca să reduci arta filmului la niște nume...chiar așa! mai bine nu ziceam, hehe