20 September 2010

Colectia toamna - iarna de mitocani

Oricât de mult m-aş strădui să ignor anumite mizerii din jur nu pot. Mergând pe străzile infecte ale Bucureştiului nu pot face altceva decât să observ cu atenţie, să ciulesc cuminte urechile şi să mă rog să nu ajung la nebuni. Mi-e scarbă când trebuie să merg undeva. Dacă aş putea să stau singură cuc într-un colţ izolat de lume aş fi cea mai fericită muiere din lume. Dar momentan văd ce mi-a fost dat să văz. Şi peisajul nu-i deloc colorat. De fapt e colorat de la atâtea gunoaie stridente care se plimbă libere pe când ar trebui închise într-o cuşcă. Sau rahat, poate doar eu sunt singura proastă care se uită în jur şi constată că am depăşit de mult, ca societate, normalitatea. Nu mai există standarde, nu mai există un scop ci doar impulsul de a sclipi vulgar şi de a avea penele mai colorate ca vecinul de cocină.

‘Ăl de-a zis că sfârşitul lumii este un mit e un dobitoc mediocru, având în vedere “semnele”.

Urăsc oraşul ăsta. Dacă pierzi suficient vremea pe străzile lui ajungi să simţi cele mai profunde sentimente de repulsie faţă de...păi...orice. Schimb placa. Persoanele care mă mai irită, mă deranjează din gândurile mele îndreptate către o dezinsecţie generală şi uită de bunul simţ cică dobândit în copilărie se aleg cu cea mai proastă zi din existenţa lor jalnică. Sunt o persoană incredibil de amabilă/politicoasă în viaţa de zi cu zi dar nu o să mai tolerez nesimţirea nimănui. Dacă mă întâlneşti pe stradă trebuie să ţii cont de anumite reguli ale bunelor maniere:

Mergi în sângele meu drept nu ca o căţea extaziată că a fost scoasă la plimbărică.

Nu, nu este normal să mergi de parcă eşti la promenadă când vezi că te afli pe o stradă incredibil de aglomerată. Nu este normal să vorbeşti la telefon şi să te opreşti în mijlocul drumului când alţi oameni încearcă să treacă. Rişti să te alegi cu o ciungă în păr. Mestec Airwaves, apropo. Nu este normal nici să schimbi dintr-o dată direcţia de mers şi să protestezi când îţi pun piedică. Să nu uităm de faptul că eşti o vită încălţată atunci când dai din mâini de parcă eşti pe aeroportul de la Otopeni şi te afli la stop la semafor sau pe un peron de metrou mult prea aglomerat.

La metrou, când vezi că o persoană pierde metroul şi coboară treptele în fugă, nu te opri în faţa sa.

Nu primeşti mărunţiş, nici îmbrăţişări. Chestia asta mi se întâmplă tot timpul. Alerg de nebună să prind metroul şi lumea ieşita din vagoane ocupă TOATĂ scara şi când mă vad gonind cu o expresie turbată pe faţă...se opresc şi se uită la mine cu o mutră tălâmbă. Dacă stai şi beleşti ochii la mine sau la oricare altă persoană aflată în aceeaşi situaţie nu rezolvi nimic.

Dacă împarţi pliante sau vrei să îi vorbeşti cuiva de serviciile oferite nu insista când eşti refuzat.

Nu, nu o să mă faci să mănânc de la pizzeria “Gândacul îmbuibat” dacă mă urmăreşti douăzeci de metri şi-mi complimentezi chiloţii. Nu, nu vreau să fiu hostess, să particip la sondaje de opinie şi să beneficiez de vreun căcat de promoţie.

Nu încerca să agăţi muieri.

Oricât de admirabil este gestul de a fluiera o cucoană in mijlocul străzii, de a-i complimenta mărimea ţâţelor şi de a face mărturisiri despre cât de futabilă este... te rog, abţine-te. Remarcile de genul “ce ţâţe ai, fă!” nu o vor atrage în patul tău şi nu o vor face să te vadă ca pe un făt-frumos. Cel mult va vrea să se călugărească. Rapid. Ştiu că majoritatea femeilor se îmbracă de parcă se duc pe platoul de filmare al vreunui film porno dar să nu exagerăm. Dacă într-adevăr ţi-ai zărit sufletul pereche pe Ion Mihalache şi te ard tălpile să-i vorbeşti...fă-o cu bun simţ. Gluma ca glumă dar un “Bună, mă numesc Vasilică şi stiu că este nepotrivit să mă adresez cuivă în contextul de faţă dar vroiam neapărat să-ţi vorbesc...[...]” face minuni. Nu “ce faci pisy?”, “te scot la o eugenie?” sau alte minunăţii. Nu cred că-s singura persoană care apreciază obrazul subţire.

Mai completez pe parcurs. Sau mă completează altcineva, că nu-s singura amărâtă care nu are ochelari de cal. Trimiteţi hatemail, cum zicea cineva odată, mama lor de amintiri! Alea, alea.
Mulţumiri lui Rakis că m-a împrins de la spate să scriu! Ştiu că scriu execrabil dar scriu! E ca şi cântatul la români: nu contează că n-ai pic de talent şi behăi ca un opossum la tăiere, lăutari să fie!

12 comments:

  1. În Anglia de exemplu toată lumea stă frumos pe partea dreaptă pe scările de la metrou ,iar stânga este lăsată liberă pentru ăia care se grăbesc. Vai și amar dacă te pui în calea ălora...te calcă în picioare și apoi tot tu pici de prost :)

    ReplyDelete
  2. Sau: Rata; nici nu apuci să cobori căci toată naţia se îmbulzeşte a prinde un loc pe scaun şi îţi sunt adresate vorbe de duh precum "băh tu eşti prost mâncaţi-aş" & nu ştiu ce.

    Sau: Încerci să urci în metrou, cu chin îţi faci loc în toată gloata de tâmpiţi pentru că, evident, se găsesc 3 barosani de Crevedia să îşi aşeze cururile fix cu spatele la uşă, apoi daca tu cumva doamne fereşte îndrăzneşti a le deranja meditaţia matinală, sublimă în manifestările sale testosteronale, e vai şi amar.

    Sau: Iete-l păla hăoleo (seriously, cineva mai este afectat de aşa ceva ?).

    Îţi împărtăşesc sentimentele; dar serios? ce te surprinde ?

    Şi eu sunt de asemenea politicos, şi încă mai cred în bunul simţ şi autocontrolul uman (pentru că totuşi nu suntem câini să ne-o punem cu primul venit, or are we?) dar for fuck's sake, dacă vrei să ajungi la lucru/şcoală/facultate/înmormântare on time, trebuie să fi Nadia Comăneci.

    ReplyDelete
  3. Sa vezi cum e sa ai 1m jumate si in autobuzele aglomerate toate mainile sa se prinda de bara PESTE capul tau in timp ce incerci sa-ti tii parul pe cap si capul pe gat

    ReplyDelete
  4. Ma simt brusc "ca acasa" in descrierea episodului de la metrou. Ma vad uneori cu ochii mintii, tinand un kalashnikov in mana, si facandu-mi loc prin cireada.

    ReplyDelete
  5. Oradeanca fiind, sunt obisnuita (i know i'm lame) sa-mi cumpar bilet. Always. Unde stau eu am nevoie de tramvai si autobuz ca sa ajung la metrou / destinatie. Pt autobuz am mers pe o raza de 2 3 statii (all around) sa gasesc bilet. Nu se este.

    Iau tramvai 3 statii sa ajung la Stefan cel Mare la metrou. Dar of course biletu se vinde dupa 2 statii de unde sunt eu. Imi bag picioru si merg fara bilet. Ma prinde controloru' negresit (3 times, same route). Le spun acelasi lucru "Cand voi avea onoarea sa am la dispozitie macar un automat de bilete, am sa-ti dau bani, pana atunci nu scot nimic din buzunar. La care domnul "aaa Don'soara ia nu mai comenta atata ca nu suntem la Oradea,nu-i treaba noastra sa va dam bilete" si ii da un cot gardianului de langa el sa se zburleasca la mine.
    Zic "Daca eram la Oradea aveam bilet, si erati mai educati. N-am chef de voi, asa ca voi cobora cu una inainte, o zi buna. Sa gasesc automat next time, sau va reclam pe toti".
    Tacere absoluta. Zambete in spate.

    Io nu inteleg cum sunt facute treburile in orasu asta. Si de ce trebuie sa fiu bruscata de niste idioti cu 2 clase.

    ReplyDelete
  6. eu ma enervez si injur printre dinti si cand am de-a face cu un singur om care se lafaie pe mijlocul trotuarului cu viteza standard de promenada. si inca sunt intr-un oras mic de pensionari cu trotuare libere ca pasarea cerului.
    oh the joy, peste o saptamana testez si eu cum e. presimt ca o sa fie ca in ultimate survival varianta urbana.

    ReplyDelete
  7. haha daa...metroul e magnet de prosti veniti din jungla. defapt, in bucuresti fiecare aglomeratie de oameni are cel putin un prost de la care se infecteaza si altii instantaneu.

    ReplyDelete
  8. trafic, masina, noi grabiti undeva.
    vesnic, da vesnic se gasesc cativa talambi ca le-a cumparat mama strada si se plimba cu viteza melcului. sau din contra, se baga peste tine oricand oricum oriunde. si tot ei te claxoneaza, dau flashuri sa te orbeasca, se baga in curu tai la 3 milimetri sa te dai ca vine el.
    un stres imens pt soferi. ma mir cum reuseste sa se abtina sa nu sara dl iubit in gat la toti pe strada.

    ReplyDelete
  9. Lol chiar azi mi s-a intamplat sa se trezeasca un popandau cacanar in spatele meu sa-mi spuna " unde te grabesti pisi". Le-as infinge tevi ruginite in cur si-n laringe astora

    ReplyDelete
  10. @Jane: de aia din trafic am uitat, ce-i drept. I-am incorporat intr-o alta postare oricum. D-aia si prefer sa merg cu metroul oriunde

    ReplyDelete
  11. am unu macho man la munca:)) si replica lui k sa se dea colegele din lift e "Miscate pisii"..:| he thinks he's black..:)) si are si parul futu-i ceapa masii..:|:|

    ReplyDelete