23 October 2010

Interactiuni

Citind comentariile de la postarea cu comportamentul față de fete am dat peste niște concepte destul de interesante, în special când vine vorba de prietenie. Nu mă pot abține să nu-mi dau și eu cu părerea, deși mă aștept ca Lizzie să se adune de pe unde e și să arunce cu buzduganul după mine. Dar voi face un exercițiu de spontaneitate și sinceritate.

Când vine vorba de comportamente și relații umane mă raportez imediat la omul însuși, la materialul din care este făcut. Opinia generală este că influențele pe care un individ le capătă de-a lungul vieții, experiențele bune și nebune, precum și educația sunt lucrurile care definesc cum se va comporta omul respectiv și cum îi va privi pe alții. Însă e doar atât?

Să nu uităm că oricât ne-am umfla în pene și ne-am compara inteligența cu maimuțele, delfinii și alte orătănii (nereușind, paradoxal, să le batem în toate testele) la urma urmei în adâncurile ființei suntem făcuți din același material: atomii. Sigur, noi suntem o combinație mai amuzantă de atomi, fiindcă facem tot felu' de lucruri pe care natura probabil le-ar considera perfect inutile. Dincolo de asta, prea mare pagubă-n ciuperci nu suntem.

Atomii au niște proprietăți, iar noi fiind combinații amuzante de atomi este evident că păstrăm proprietățile lor. Și n-o să stau acu să le iau pe toate în parte, ci o să mă leg numai de una dintre ele, ca să fac legătura cu prietenia: pentru orice particulă care există în Univers există o reciprocă a ei, cu aceeași componență, dar având semn schimbat. Cu alte cuvinte, Yin și Yang în fizică. Pentru orice alb, există negru, pentru orice plus există minus și așa mai departe.

Și ce legătură au cu prietenia? Simplu, arată o ipoteză la fel de ironică ca multele poante pe care le face Universul când ești sigur de ceva: există o probabilitate certă, în timp și spațiu, ca prietenul tău pe care-l prețuiești atât (și el ca și tine, o adunătura amuzantă de atomi) să facă exact acțiunile care te-ar face să-l urăști. Dacă se va întâmpla în timpul acestei vieți rămâne de văzut, dar probabilitatea rămâne acolo. The Dark Side.

Acu că am bătut câmpii suficient, să punem totul pe niște date concrete. Ideea e că în alcătuirea noastră stă scris că nimic nu e bătut în cuie. Orice are posibilitatea să iasă pe dos. Dar tot în alcătuirea noastră stă unicitatea. Așa că pentru mine nu există prieteni. Fiecare om cu care interacționez este o sursă de experiențe în prezent, de amintiri și de întrebări pentru viitor. Sigur că am un număr de oameni cu care vorbesc mai des, cărora le spun ceea ce am pe suflet și cu care mă simt bine.

Dar nu au eticheta de prieteni. Dacă mâine acei oameni s-ar schimba radical și nu ar mai rezona cu frumosul și bunul simț atunci nu mi-ar părea rău să-i șterg într-o secundă din conștientul meu. La fel, nu iau părerile lor drept adevăruri, fară să le trec prin propriul malaxor. Nu râd de gluma cuiva doar din sociabilitate și nu încerc să fac grupul să se simtă bine. Grupul nici nu există de fapt. Fiecare dintre ei e unic pentru mine. Am încredere sută la sută în toți, dar am și lumea mea în care numai pe cine vreau las. Ca grup, nu înseamnă nimic pentru mine. Individual, înseamnă totul.

Și să nu uităm iubirea...în care unii cred și alții nu. Noi categorisim oamenii în necunoscuți, cunoștințe, prieteni și iubire. Param-pam, am rezolvat tot. Dar oare câte nuanțe a oricărei culori există? Cine știe o fărămâ de artă vizuală fără îndoială cunoaște răspunsul: mii și mii. Așa că în mod logic ar trebui să existe mii și mii de nuanțe de iubire sau de prietenie. Ce facem atunci? Le dăm numere, le căutăm cuvinte?

Sau îi luăm pe fiecare așa cum este. Fără vreun identificator. Un om interacționează cu alt om. Și atât.

9 comments:

  1. PS: Take everything with a pinch of salt ;)

    ReplyDelete
  2. De ce sa arunc buzduganul in directia ta? :(

    ReplyDelete
  3. E cam cugetare sufletească ce am scris acolo, and you said that is a no-no on the blog :-ss

    ReplyDelete
  4. Eu ma refeream la altceva cand am zis "cugetare sufleteasca". Si oricum...tu chiar crezi tot ce zic eu? Eu zic numa' tampenii :))

    ReplyDelete
  5. Eu ii categorizez ca oameni la care tin, oameni care ma cunosc si restul.

    Imi place faza cu "oare câte nuanțe a oricărei culori există". :D

    ReplyDelete
  6. Categorizez rimează cu terorizez, gazez, etc. :))

    I am not a grammar Nazi, dar cred că se scrie "categorisesc". E bizar totuși că la asta se învârte mai mult limba în gură și alălalt e mai funny. Hmm...

    ReplyDelete
  7. Am aflat și o informație pentru iubitorii de cifre. Numărul de nuanțe a oricărei culori este infinit în principiu, însă ochiul poate discerne "doar" în jur de 65 536 tente ale aceleiași culori.

    Măcar de-am avea 65 536 nuanțe ale unui sentiment și tot ar fi ceva. :)

    ReplyDelete
  8. coreeeect :D
    dar e greu sa interactionezi si atat. intervine semnitmentul de singuratate cand toti ceilalti se comporta diferit. au anumite asteptari de la tine si simti treaba asta. ori sunt eu nebun.

    ReplyDelete
  9. Corect, este un risc important să rămăi singur în unele momente. Dar în felul ăsta ai timp să cauți niște oameni care se potrivesc mult mai mult cu tine și ai și timp să te dezvolți ca persoană.

    Cel mai trist caz mi se pare când aud oameni că se plâng că nu au timp să citească o carte, sau să încerce ceva nou fiindcă îi tot cheamă prietenii dintr-un bar în altul și l-ar face de tot căcatul daca nu s-ar duce.

    ReplyDelete