12 November 2011

Încă un motiv să-mi displacă femeile

Ziceam în urmă cu mult timp, pe vremea când încă nu venea sfârşitul lumii de 3-4 ori pe an, de un om incredibil de imbecil care se întâmpla să-mi fie vecin şi era singura creatură care a reuşit să mă inunde de mai multe ori într-un singur an.
Ei bine, fiinţa bipedă care m-a uimit prin faptul că a supravieţuit atâta vreme s-a mutat, a venit frăţiorul său (alt dăştept), dar am întâmpinat alte dificultăţi de convieţuire la bloc.
Stau la parter, perete-n perete cu o italiancă româncă - îi zic eu italiancă pentru că duduia a plecat în Italia câţiva ani iar când s-a întors pe aste meleaguri a uitat a vorbeşte româneşte şi îşi stâlceşte limba încercând să falsifice accentul.

Ce mă enervează:

1. Cântă sub duş. Pardon, ţipă sub duş, dându-şi impresii de alde Christina Aguilera, rezultatul fiind lesne de descris în cuvinte. Evident, cu accentul de rigoare că doar nu a făcut schimb de experienţă culturală şi ADN prin Italia degeaba. E nevoie să spun că urechile mele ar prefera să audă principiile mecanicii în ritm de manea în loc să aud vita cum adună flegmă în gât şi îşi imaginează că poate atinge note înalte? O minunăţie.

2. E surdă. E nevoie să dea volumul la teveu la maxim ca să asculte emisiuni, evident, în italiană, astfel păstrând o legătura de suflet cu patria mamă. Lesne de precizat că repetatele mele înjuraturi şi lovituri în perete la 2-3 noaptea nu au dat roade. Ce poţi să-i faci dacă s-o prinzi pe stradă să îi machiezi ochii şi să o strângi cu uşa de la scară nu ai cum?

3. Are încredere în societate. În urmă cu un an, doi, când era mai mult plecată şi problemele anterioare erau doar episodice şi mult mai puţin importante ca inundaţiile urangutanului de deasupra, vine gâsculiţa acasă, parchează (strâmb) maşina, lasă geamul deschis şi pleacă. Pleacă...

Oamenii ăştia sunt reali şi se reproduc, spre oroarea mea care mă gândesc la faptul că n-o sa torn niciodată copii pentru ca nu-s într-atât de egoistă.
Meanwhile, in (still) communist Romania...o să muncesc ori până mor de epuizare şi legalizează ăştia eutanasia (suicidul asistat), ori până scot suficienţi bani prin partea dorsală să-mi permit să lucrez de acasă, să-mi fac o casă în pustietate şi să o înconjor cu un gard electric.

I don't want to live on this planet anymore.

4 comments:

  1. O, cireasa de pe tort, gardul electric!

    I sympathize.

    ReplyDelete
  2. dear lord, starea asta de draci o am si eu ...dupa multi ani de cand zic acelasi lucru "i don't want to live here anymore". candva intr-o zi o sa ma car din minunata noastra tara, si sa uit sa ma intorc. sa vad alti prosti, macar la ei peisaju e mai frumos. mi-ajunge, si asa-s obisnuita sa tariesc in gunoi.

    bai ce oaaaameni.

    ReplyDelete
  3. In modern society, natural selection is indifferent toward intelligence. In a society in which stupid people easily out-breed the intelligent(because they don't think 2 much before having a baby), the result is a crumbling Earth.
    PS: Give birth - Save Earth from idiocracy :)

    ReplyDelete
  4. Scarba generalizata pana la o greata profunda o simt si eu de fiecare data, mai ales in transportul in comun, in comunitatea virtuala si mai putin la bloc (selectia naturala sau blestemele mele au avut grija sa imputineze bipezii ca cei din postul tau). Solutie nu prea avem...decat da, o casa in pustietate.

    ReplyDelete