Masses

Știu toate ideile preconcepute legate de noțiunea ”masă de oameni”. Unii consideră asta cel mai abject lucru de pe Pământ, o combinație de prost gust, un îndemn la ștergerea individualității și distrugerea culturii, precum și forma de organizare perfectă pentru a fi controlată de indivizi puternici și societăți secrete.  Printre aceștia (care, ironic, formează tot o masă) există felurite exemplare care sunt neobosite în a creea fel de fel de teorii despre cum masele de oameni influențează tot ce-i mai ampulea pe lumea asta, despre cum dacă faci ce fac ele devii un căcat, în principiu, și de asemenea oferă ”perfecte” preziceri ale următoarelor mișcări politice și sociale pe care aceste grupuri le vor face. Desigur, indivizii respectivi evită aglomerațiile mai ceva ca niște vegetarieni asediați de un cârnat nemțesc.

De partea cealaltă sunt cei care susțin integrarea în grup și ideea de ”omu' ființă sociabilă” și care zilnic încasează disprețul celeilalte categorii, dar având grijă să trimită înapoi replici și flegme pe măsură. Impresia generală în această a doua masă este că individualiștii sunt doar niște paranoici nefutuți și că ar fi mai bine să pună mâna sa muncească și să tacă din gură. Nu e neaparat vorba ca toți adepții acestui concept sunt ceea ce englezu' ar spune middle class iar ceilalți sunt viitori artiști și revoluționari. În fiecare barcă se găsesc oameni din toate domeniile, și fiecare cu pizda măsii.

Mai există apoi și categoria selectă care are ca și deviză ”nu mă interesează nici masele nici individualitatea”, dar tocmai de-asta nu prea e ceva de zis de ei. Sunt niște simple mingiuțe care se tot izbesc de pereți, ajungând ca până la urmă tot să cadă într-un coșulet, fie el plin de pâinică fierbinte sau de gunoi.  

Masa de oameni, însă, face un singur lucru: avansează. Orice altceva îi este imputat de fapt ține doar de preferințe individuale care la rândul lor sunt influențate de educație, mediu social, personalitate și așa mai departe. Iar faptul ca milioane de oameni au uneori aceeași preferință nu spune nimic, decât doar că preferă sa scurt-circuiteze diferite alegeri personale. Nu are nimic de-aface cu masa. Se poate oferi o demonstrație științifică pentru acest fapt, dar prințesa blogului va face icter dacă ajungem in asemenea detalii. Să rămânem la subiect.

Masa de oameni avansează, și o face întotdeauna prin câteva etape clar definite: conflict, inovație, revoluție și stagnare aparentă. Evident, cele patru etape nu par că se succed cuminți ca la matematică ci au o traiectorie probabil spiralată si care se intersectează cu masa de oameni și între ele în felurite puncte în spațiu-timp (excepția este totuși stagnarea și vom vedea mai jos de ce). Dacă ne gândim la structura secolului 20, avem toate cele patru elemente cat se poate de frumos ilustrate: conflictul Războaielor Mondiale, inovația în artă și știință din prima jumătate a secolului, revoluția anilor 60, conflictele de după (războiul rece, vietnam etc.), noi descoperiri în știiță, revoluțiile din statele comuniste, conflictul in Orientul Mijlociu...plus diferite perioade de stagnare dintre toate acestea.

Iar acum desigur pare a fi o altă perioada de aparentă stagnare, inovația fiind destul de restransă și în artă și în știință (apariția iPad-ului de exemplu nu poate reprezenta nici măcar 1% din invenția electricității sau a metodelor de inregistrare mecanică a sunetului și ce au reprezentat ele pentru secolul 20). Conflictele sunt și ele minore, revoluția nici atat...așadar stagnare către o tranziție. 

Etapa următoare, pe care mulți o tot așteaptă, este un conflict major, de orice natură ar fi acesta. Și probabil se va produce, dar e interesant de văzut de ce există totuși această stagnare, o non-acțiune printre cele trei acțiuni. Iar motivația e una simplă: stagnarea este de fapt momentul posiblității de schimbare. O schimbare deplină și care merge dincolo de influența celor patru factori. Este practic singurul moment în care masa poate ieși de pe traiectoria predefinită nu de zei sclavagiști sau oameni puternici și cu interese, ci pur și simplu de mecanicile adânc înrădăcinate în materia Universului. 

Este singurul moment când masa se transformă într-o colecție de indivizi, iar fiecare dintre aceștia capătă conștiință și capacitatea de a alege. Vine apoi un moment, exact în tranziția dintre stagnare și conflict (rareori se trece de la stagnare la revoluție sau inovație) când există șansa pentru altceva, pentru acea schimbare - iar tot ceea ce trebuie făcut este ca fiecare individ să aleagă asta. Numai că ceea ce se întămplă este că nimeni nu vede momentul și toți alunecă mai departe. În fond, conflictul aduce cu sine și inovație și revoluție, nu-i așa? E mai frumos sa mergi mai departe și să vezi ce vor însemna ele. Fascinant, o nouă epocă în istoria umanității, de ce ai schimba cursul timpului?

Iar ceea ce se întâmplă la nivel de masă este desigur proiectat și la nivel interior, individual. As above, so bellow. Omul individual are aceeași traiectorie și de fiecare dată o dă în bară. Râde de mase sau stă cât de mult poate în ele, dar de fapt nu obține nimic, pentru că oricum e preocupat de orice altceva, mai puțin sine însuși. Și când se gândește la sine însuși, tot în orice altceva se află de fapt.