02 May 2010

We're only going backwards

Zi de ieseala. Fum de tigara si iz de bere la ore tarzii. Doi prieteni vechi, seturi de amintiri diferite cu numitori comuni. Calcule. Discutia se indreapta catre filosofii si ideologii de viata. Zaceam tacita la masa ca o carpa. Cei doi imi cer parerea despre tema abordata.
Arunc o privire si mai sudez o tigara. Irelevant sa precizez ca mintea mea era pe alte meleaguri iar din ultimele minute din conversatie auzisem doar Cioran, iubire, perfectiune, ideal.
In felul meu caracteristic nu spun nimic. Consider un act de nepolitete sa taci ca un mort atunci cand ti se cere opinia but then again nu sunt cel mai politicos om. Am o pereche de tate deci mi se iarta crima.
Evident, nu am mari abilitati conversationale si asta pentru ca de cele mai multe ori imi este lene. Daca imi pastrez gandurile doar pentru mine nu o sa le uit in momentul in care deschid pliscul, din cauza volumului prea mare de idei - si asta doar pentru ca am tendinta sa uit chestii. Am inceput sa uit tot mai des. Ma ramolesc. De fapt...nici nu stiu despre ce sangele meu trebuia sa fie postarea asta.

In timp ce conversatia celor doi prieteni se reia (asta dupa cateva priviri socate ca nu ii contrazic si nu ma zbat si nu ma 'razvratesc' impotriva afirmatiilor lor cum faceam odata) mie mi-au ramas in cap cuvintele "ideal" si "iubire".
Imi rasuna in minte ca un tipat de copil. Oare eu am avut vreodata un ideal? Oare am nutrit vreodata sentimentul de iubire? Poate ca a fost doar o reactie fizica...nicidecum izvorata din interior.

Oare am un interior?

De curand m-a intrebat un bun prieten daca eu iubesc sau am iubit vreodata vreo fiinta umana. Am uitat ce i-am raspuns, evident, desi este foarte probabil ca raspunsul meu sa fi fost pozitiv.
Ma aflu in postura in care nu mai simt nimic. Si totusi parca e ceva...dar daca nu e iubire? Cum este iubirea? Ce este? Care este sentimentul?

Nu mai simt nimic - ocazional furie dar atat. Si ce e cu adevarat de cacat e ca ma razbun pe mine. Nu mai mananc, singurele lichide pe care le beau sunt cafeaua de dimineata, cei 2 litri de Cola la servici si ocazional berea de seara. Un pachet de tigari zilnic, doua atunci cand ies.
Nu mai vreau sa ies. Prost sa fii sa pretinzi ca oamenii de la masa ta o sa te faca sa te simti mai bine. Prost sa fii sa crezi ca poti opri asta.

O mie de fete goale pe strada, o mie de oi bete cu unic scop in viata cacarea de bani pentru a-si cumpara toale, a merge din bar in bar si a se "distra". Fiinte mici si patetice.
Inchei aici. Probabil par jalnica. Sunt...dar macar nu sunt o drona. Refuz sa fiu o drona.

18 comments:

  1. Citind articolul tau , m-am cam simtit in impostaza unui personaj din el.Cel prezentat alaturi de trairi interioare. Nu pot zice ca te inteleg complet , doar partial , caci fiind diferiti fiecare percepem lucrurile in diferite moduri.Dar si eu am ajuns intr-un stadiu ca cel prezentat.Am devenit tot mai rece si indiferent fata de orice traire sau sentiment apropiat de atasamentul fata de o persoana de sex opus.Ehh , I was always kin'da cold hearted , but not like this, pentru ca acum chiar daca is mai rece si indiferent , simt ca e ceva in mine , acel ceva cu greu dandu-mi seama ce e.M-am gandit ca poate e doar simpla nevoie de a primi iubire , afectiune , intelegere...etc , de a scapa de singuratate.....si poate si faptu ca tot mai multi din jurul tau , cum e primavara se indragostesc si bla bla...hate love stories.I admit , nu pot sa citesc carti care au iubirea ca si tema , si nici sa ma uit la filme cu acea tema.De ce?poi atunci parca acel "ceva" imi provoaca o stare de tristete si frustrare.
    Si cum chestia asta ma facea sa ma simt tot mai jalnic , m-am gandit ce sa fac... si mi-a venit ideea sa imi ocup timpu cu diverse activitati care sa nu ma prea lase sa ma gandesc la acea nevoie de a nu fi singur.
    Si mi-am gasit diverse activitati , si ca sa nu fie totul stres , m-am pus sa ma uit si la serialu House MD , is curios ce o sa fac dupa ce se va termina.
    Eu ti-as da ca sfat , sa nu te consideri jalnica , caci nu esti, you're a human being , we're all humans and we can't absolutely deny all our feelings and thoughts.Si altu ar fi , fa ceva ce iti place si te-ar ajuta sa nu te gandesti la acel "ceva" prea mult.
    Scuze de roman , da am incercat sa scriu cat mai pe scurt , si sper ca am ajutat nitel cu exprimarea mea de 2 bani si influentata de o zi tampita plus o vreme care nu ma ajuta deloc , is cam meteosensibil.
    Ehh, ciao si bafta.:)

    ReplyDelete
  2. Toata postarea asta este definita subtila a soltitudinii umane, un mic exemplu din nenumarate.Problema se pune, cand persoana care isi defineste soltitudinea ,atat de subtil si delicat , este constienta ca vointa ei conditioneaza aspectul singuratatii,dar nu intentioneaza sa "perfectibilizeze".Este vointa de a trai si nu a-ti mima o identitate fictiva cu un stil de viata inconsistent.Nu stiu daca esti de acord cu mine, si oricum nu ar avea relevanta.Este ca si cum i-as spune unui om ca viata sa este limitata si admite,fara sa fie capabil sa mai schimbe ceva.Exagerez,pentru ca tu poti schimba.Si de ce iti spun ca iti construiesti o identitate falsa?Pentru ca nu asta esti tu,caci altfel te-as defini ca fiind slaba si incapabila sa te "razvratesti " pasional impotriva vietii.Dar nici nu stiu daca tu te mai poti defini, daca mai ai vreo identitate , cand tu insati nu stii ce vrei.Lasa-ma sa rectific, nu mai ai nicio identitate,ti-o suprimi in motivatii sumbre a lipsei de interes si de viata.Dar tu stii babe ca viata devine interesanta si placuta cand cel putin iti induci cel mai mic scop posibil, chiar si cel mai absurd, dar care prin fictiunea sa iti stimuleze un ritm echilibrat.Eu nu cred ca tu mai ai vreun scop,nici macar vreo persoana la care sa tii atat de mult , incat sa iti adori sanatatea ta ca sa-i mentii sanatatea ei.Dar ai un stil propriu,in care deceptia ta devina cel mai mic centru de interes, musamalizat de tertipuri aspre si reci.Oana..inainte sa te intreb daca tu iubesti vreun om ,pare-mi-se ca si eu te-am intrebat asta, te-as intreba ce iubesti tu in viata asta, si mai ales de ce.Nu-mi raspunde aici..

    Sper ca atunci, cand vom vorbi, sa-mi spui ca cel putin ai inceput sa te alimentezi si tu, fara cola si fara cancerul ala de-l tragi instinctual pe gat.Take care babe :*


    *Sry for writing so much..(dar nu este uz de logos cand ceea ce vreau sa exprim ,este din afectiune)

    ReplyDelete
  3. Eu sunt aceea care ti-a dat mesaj pe tel,vroiam sa stiu daca existi si in ce conditii...
    Ai grija de tine mai :(

    ReplyDelete
  4. BBAAAAAAAAAAAAAAAAWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWW

    ReplyDelete
  5. Awww, thanks, deși tu parcă aveai nevoie puțin mai mult de un "there there, cupcake" *pat pat*. Ah, și doar eu am simțit nevoia de a-mi da ochii peste cap de vreo 10 ori pe secundă citind primele 2 comentarii?

    ReplyDelete
  6. Dublu BAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWW

    ReplyDelete
  7. Nu, sunt un robot psihedelic distopic alimentat de piure instant Rolton, filme cu oameni ce au puli în loc de mâini și coptură galbenă.

    ReplyDelete
  8. Mie-mi plac supele instant de la Rolton. Macar stiu CA CAnd o sa mor o sa ma mumific de la E-uri.

    ReplyDelete
  9. Și eu o ardeam serios cu ele, până când m-am săturat să mă roadă stomacul și să mă cac apă. Acum am evoluat la piureul instant la cutie, care-i cam la același preț, dar ține mai bine de foame. Oricum, după războiul nuclear, o să mai supraviețuiască doar gândacii și produsele Rolton.
    Also, lol@this becoming a chatbox.

    ReplyDelete
  10. A chatbox indeed. Nu o sa inteleg niciodata de ce mereu se ajunge la asta but meh.
    Tu te caci apa, eu ma constip. Ce bun topic am ales - abilitatile noastre conversationale sunt covarsitoare (folosesc cuvinte pompoase azi, e mai cul).
    Dar lasa ca saptamana trecuta am mancat ceva de la fast food si m-au trecut cacarile vietii la servici si am fugit acasa. O minunatie.

    ReplyDelete
  11. PS: Ciudat, dar toata discutia asta despre cacare si chimicale m-a binedispus.

    ReplyDelete
  12. Cel mai nașpa e când eși la muncă, ai în stomac doar un piure Rolton și-o cutie de Pepsi și stomacul îți trimite semnale mixte, ceva între bășeală și căcare. Când te duci la baie să evaluezi situația, nu-ți vine nimic, dar când te întorci la birou, simți că vrei să evacuezi gaz vulcanic, așa că practic tragi un „reverse fart” - te bășești în sus, în mațele tale! Nu-i o soluție de durată, dar te scapă de chinuri vreo 2-3 minute. Desigur, colegii o să se întrebe de ce-ți tot chiorăie mațele periodic, dar le spui doar că ți-e puțin foame.

    ReplyDelete
  13. I lol'd!

    Cate dezvaluiri primesc la a patra "intalnire"...

    ReplyDelete
  14. Vezi? Uiți de pseudo-depresii când vine vorba de liantul universal: căcatul. Căcatul are puterea de a rezolva orice problemă a lumii. Dacă israeliții s-ar întâlni cu musulmanii și-ar vorbi despre căcat, gata, ar scoate niște Azuga de la rece și s-ar cinsti ca amici.

    ReplyDelete
  15. Bai Miss Univers, ia lasa pacea mondiala. War is good. War is bliss.

    ReplyDelete
  16. ARE YOU READY/WILL YOU BE/WILL YOU FIGHT/WORLD WAR III!!!!
    ARE YOU READY/ARE YOU SURE/WILL YOU FIGHT/WORLD WAR IV!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    Total de acord, doar vroiam să enumăr proprietățile terapeutice ale căcatului.

    ReplyDelete
  17. din 17 comentarii ,3 au legatura cu postul...

    ReplyDelete