Filosofii de duminica: Originalitate si unicitate

Observam tot mai des folosirea termenului "original" in diferite contexte - trupa X este originala, tipa/tipul ala are un stil original, arta lui X este originala.

Sa mi se ierte micul moment de aroganta dar, dupa parerea strict personala, nu exista originalitate. Este un mit. Tot ce gandesti sau realizezi sigur a mai fost gandit si realizat de altcineva inaintea ta ca doar n-a avut loc Bing Bang-ul cand ai tras tu prima oara vanturi.

Ce este unicitatea? Ce il face unic pe un individ? Faptul ca poarta toalele pesemne altfel sau, dupa cum considera unii, pentru ca a zis un prost acum un car de vreme ca "fiecare individ este unic"?
Modul de a gandi nu ne face diferiti, nu ne confera o anumita individualitate - drept dovada, majoritatea oamenilor cauta sa adere la un grup cu un sistem de valori asemanator, cu pasiuni comune si perspective asupra vietii daca nu identice atunci cel putin pe aceeasi lungime de unda.

O mica parere: singurul lucru care ii da unui ins o nota vaga de unicitate este personalitatea. Desi exista vorba "cine se aseamana se aduna", fiecare individ are personalitatea diferita, chit ca in majoritatea grupurilor sociale intalnesti persoane care "functioneaza in acelasi ritm". Desigur, poti incadra orice om intr-o anumita categorie insa toti au cel putin un element diferit al puzzle-ului. Dar oare modul de a gandi nu cumva face parte din personalitatea unuia? Chiar si asa, personalitatea este distinctiva de la individ la individ, in timp ce felul in care privesti lucrurile poate sa fie perfect identic cu cel al babuinului de langa tine.

Si totusi...se mai poate vorbi de conceptele de originalitate si unicitate?

In alta ordine de idei, promit ca data viitoare va scutesc de micile mele scapari si o sa incerc sa n-o ard prea mult pe pseudo-intelectuala.