Ce urasc cel mai mult la Piata Unirii

Nu voi vorbi despre papagalii cu papionaşe şi freze bătute de vântul de la metrou care se fâţâie tacticos în faţa Mecului, despre domnişoarele îmbrăcate (absolut toate) la fel cu priviri pline de superioritate, de mirosul crunt de chimicale de fast-food sau de imbecilii care se împing în tine de parcă ar fi dreptul lor unic să îţi taie calea, că doar sunt un fel de oameni supradezvoltaţi pentru că plimbă o pungă de la Zara şi împart o sticlă de Cola cu alţi 3 oameni.

Ce urăsc cel mai mult la Unirii sunt tipele care împart pliante.

Şi nu mă refer la tipele care lucrează ceva pe lângă job-ul de zi cu zi sau de cele care vor să îşi strângă singure banii de buzunar că îs încă prin facultate/liceu - tot respectul pentru ele.
Mă refer la alea plantate în capul scărilor de la metrou, şi nu cu orice fel de pliante.

Dacă vezi că urc pe scări normale, sunt semi-leşinată şi stau să-mi dau duhul pentru că, spre deosebire de tine, privesc scările rulante drept un mijloc de urcare pentru grăsuni, cardiaci, gravide, leneşi sau autişti (şi mult prea rar de persoane care pur şi simplu nu au avut chef să urce trepte), nu îmi băga pliantul tău sub nas.
Sunt absolut convinsă că o să fie vorba de vreo mizerie de pizzerie, de club de aroganţi sau salon de spa/înfrumuseţare şi nu mă va interesa absolut deloc.
Şi nu doar că îmi bagi mizeria ta de postăraş în faţă deşi eu respir după ce urc douăjdemii de trepte de parcă tocmai am născut un Alien, dar în mare parte din cazuri este vorba de videochat. VIDEOCHAT!!
Îţi mulţumesc sincer dacă ţi se pare că aş fi bună la a-mi vârî mouse-uri în fund dar te asigur că aş prefera să fiu muritoare de foame.

The end.