21 January 2011

Câinii cu covrigi în cur

Când vine vorba de comentat asupra unui lucru (sau un concept) care există în afara granițelor patriei, românașii se împart exact în două categorii: 1. își bagă pula în străinătate sau 2. își bagă pula în propria națiune. Rezultatul firesc este că 1 și 2 se scuipă unii pe alții și fiecare își susține partea, fără vreun argument logic, dar cu suficient patos de parcă povestea cu cele 72 de virgine (sau cate erau) care te așteaptă în paradis cu cracii desfăcuți dacă în timpu vieții împarți dreptate și virtute s-a mutat la noi în troacă și a devenit crezul absolut al tuturor.

S-au creat apoi diverse mituri despre străinătate, alimentate de voma conversațională dinspre două elemente contrastante. Unii văd numai duhoarea capitalistă, fututul în cur cu aromă de Coca Cola și corporațiile mamut care visează în fiecare noapte cum să-i ia șosetele Lenuței de la apartamentu 5, iar ceilalți proclamă paradisul cu virginele alea, dar e drept un pic mai drogate și plinuțe. Nu că asta ar fi vreo problemă, desigur.

În astfel de condiții omul normal ar putea deduce că adevărul este o curvă. În străinătate totul se mulează după cum dai cu banu, cu cât e mai mare sacu', cu atât se apropie paradisu și whatever. Spre deosebire de plaiurile miorticie unde cu cât e mai mare sacu', cu atât se strâng mai mulți să ți-o tragă. Pe la spate. Cu aromă de bere ieftină.

Și în principiu cam așa e. Vorbind despre țările UE din Vest, într-adevăr sunt o ilustrare completă a capitalismului care îi strânge de coaiele gândirii pe unii dintre noi. Banul e rege și odată ce-l ai, ți se trântesc în față nenumărate luminițe halucinante, vitrine ademenitoare, sunete lascive, reduceri de 70% unicate (dar care apar cam tot anu), promoții, nebunii...nu foarte diferită de atmosfera noastră, dar cu o doză în plus de agresivitate. Dacă nu ești atent cu datele tale, nu e exclus să te sune seara 10 indieni random ca să încerce să-ți vândă geamuri termopan. Toți cu același accent. Dar ai satisfacția să-i bagi în pizda măsii și să-i auzi cum sunt nedumeriți.

De asemenea, sărbătorile de crăciun încep prin...octombrie. Unele orașe își montează atunci luminile colorate (nu le și dau drumu, slavă Domnului) și imediat magazinele încep să dea năvală cu brăduți artificiali, moș crăciuni, inimioare, merry christmas, poze cu cadouri etc. Tot mai multe și mai multe și mai multe. La mijlocul lu noiembrie deja sărbătoarea e în toi, în toate magazinele cântă colinde la fel de insipide ca și muzica pop de până atunci, ornamentele sunt toate la locul lor și vânzătorii încep să-și ia hăinuțele roșii. Cumplit.

Dar în rest lucrurile sunt destul de asemănătoare. Nu, nu are nimeni nimic cu românii. Dacă te duci în străinătate ca să lucrezi cinstit și ca să înveți, toată lumea o să te aprecieze și chiar o să te și admire. Chiar imi amintesc tot timpu o fază cu un moș care te-ai fi așteptat să fie naționalist absolut și cu nasu' pe sus zicând cu un zâmbet larg și cu sinceritate în ochi zicându-mi "Don't worry, you are very welcomed here in England." A fost aproape emoționant.

Asta e de fapt diferența adevărată între România și vestul UE: bunul simț. Zâmbetele prietenești primite pe stradă sau în autobuz. Oameni care trec pe lângă tine și-ți spun "merry christmas" sau "happy new year" deși nu te cunosc. Vânzătorii care chiar îți zâmbesc și se poartă amabil. Respectul din învățământ care vine în primul rând dinspre profesori către elevi și apoi invers, fiindcă simți că vrei să-l oferi și nu că ești nevoit. Până și atmosfera din baruri, veselă și relaxantă, plină de oameni normali, ieșiți de la serviciu care discută cu prietenii lor și nu numai. În România tot timpul am văzut contrariul. Tensiune, respingere, greață. Mai ales greață.

Pe stradă vezi o înverșunare și o încrâncenare de parcă toți s-ar aștepta să-ți sufli mucii pe pantofii lor. De parcă ai fi o balegă împuțită din calea lor. Și ce e mai rău e că sunt aceiași oameni care apoi intră seara pe facebook, văd câte o poză în care un gagiu e combinat cu o pizdă și scriu repede: "vaiiiii, ce frumoși sunteți hihihihihi". Păi să știi mă, ca dacă nu știi să zâmbești unui necunoscut, aia doi favoriți ai tăi nu sunt deloc frumoși. Sunt urâți ca porcu. Oricine știe să fie dulce și drăgut cu prietenii săi. Dar dacă ești o scârbă cu ceilalți, scârbă va fi și lumea ta și se va reflecta în ceilalți.

Frumosul e cu totul altceva...

(va urma)

4 comments:

  1. Ai omis ceva,salariul,indiferent de ce lucrezi in strainatate iti permiti sa traiesti decent spre deosebire de Romania unde cu un salariu mediu cu greu supravietuiesti

    ReplyDelete
  2. În principiu ai dreptate, dar pe de altă parte este mai greu să-ți găsești acel salariu în străinătate. Aici mă refer la joburi ce intră, să zicem, în clasa de mijloc - unde există destul de multe limitări pentru români (în Marea Britanie sau SUA de exemplu).

    În plus e mult mai importantă experiența pe care o ai, fiindcă nu se grăbesc să angajeze un străin dacă nu e deja "afirmat" cumva. Iar aici e aproape un cerc vicios.

    Dar dacă ai răbdare multă, găsești oameni cu care să încerci niște colaborări (chiar și gratuite inițial) și ai și un pic de noroc, într-adevăr ajungi la o sumă de bani foarte suficientă pentru un trai normal.

    ReplyDelete
  3. hmm, daca stai si asculti ce ar zice romanul plecat prin strainatate la munca ar fi cam asa: acolo nimeni nu ti-e prieten, lumea e rece, bla bla.Tu spui aici ca e altfel.Bine , se stie ca romanii sunt popor colectivist si le place sa fie in comunitatea lor infinita de neamuri , matusi si unchi care ii angajeaza, nepoti care le fac rost de una sau alta..de asta in principiu e "greu" dincolo , lipsindu-le multora tocmai rampele astea de succes social.Rudele, pilele si cunostintele.In rest , totul e mai bine.Iar pentru cei lipsiti de pile si neamuri "destepte" aici, acolo e raiul .Si da, iti dau mare dreptate: ieri am intrat intr-o biserica catolica de la mine din oras, pe care tocmai o descoperisem , si am vrut sa studiez interiorul, arhitectura ei.Acolo am intalnit o batrana americanca ,turista, si ea cu acelasi scop ca mine acolo, si am stat vreo 30 de minute de vorba , o necunoscuta complet a vorbit cu mine cum nici un roman nu ar face-o in circumstantele respective. Cu bun simt, decent, vesel , sincer , logic, frumos si mai ales optimist.Ce sa mai amintim (pt ca ai omis si asta in blog)de diferenta dintre turismul romanesc si cel dinafara...Cu cata greata , scarba si lehamite te trateaza in hoteluri si restaurante la noi .De parca ai fi ultimul jeg si hai sa te serveasca si pe tine , ca doar platesti , dar le va fi scarba si cand iti vor incasa banii....

    ReplyDelete
  4. Da, nu poate fi negat că nu există o anumită distanță inițial când mergi în altă țară. Așa cum zici, nimeni nu ți-e prieten...și de ce ar fi? Nimeni nu te cunoaște, nimeni nu știe ce poți face și fiecare își vede de treaba lui.

    Mulți suferă de iluzia că sunt buricu' pământului la noi în Românica, așa că normal că în străinătate sunt teribil de frustrați în primele momente. Mai ales în orașele mari, dacă te duci și începi să te dai mare și să-ți etalezi talentele care înainte îți aduceau "prieteni cu tona", aici lumea îți zâmbește politicos și trece mai departe.

    Dar odată ce începi să arăți că ești interesant de un anume domeniu, că vrei să înveți și să faci ceva bun...oamenii se deschid, încetul cu încetul.

    în schimb nu le plac deloc cei care se duc cu ideea că "fac orice, numa să iasă banu'" (chiar și când excludem lucrurile necurate). Și cred că depinde mult și de zona în care se duce cineva să încerce un trai. Poate că în construcții sau vânzări nu e prea plăcut și acei oamenii care spun experiențe negative chiar au dreptate. Dar oare nu tot așa se întâmplă și la noi?

    ReplyDelete